Ce este roaming-ul mobil si cum functioneaza?
Definitie tehnica
In termeni mai tehnici, roamingul se refera la capacitatea unui client celular de a efectua si primi automat apeluri vocale, de a trimite si primi date sau de a accesa alte servicii, inclusiv servicii de date la domiciliu, atunci cand calatoreste in afara zonei de acoperire geografica a retelei de domiciliu, prin mijloace de utilizare a unei retele vizitate.
De exemplu: in cazul in care un abonat calatoreste dincolo de raza de emisie a companiei de telefonie mobila, telefonul sau mobil ar intra automat in serviciul unei alte companii de telefonie, daca este disponibil.
Procesul este sustinut de procesele de telecomunicatii de gestionare a mobilitatii, autentificare, autorizare si proceduri de facturare contabila (cunoscute sub numele de AAA sau „triplu A”).
Roaming in general
Roaming-ul este impartit in „roaming bazat pe SIM” si „roaming bazat pe nume de utilizator / parola”, prin care termenul tehnic „roaming” cuprinde si roamingul intre retele cu diferite standarde de retea, de ex. WLAN (Wireless Local Area Network) sau GSM (Global System for Mobile Communications). Echipamentele si functionalitatea dispozitivului, cum ar fi capacitatea cartelei SIM, interfetele antenei si retelei si gestionarea alimentarii, determina posibilitatile de acces.
Folosind exemplul de roaming WLAN / GSM, se pot diferentia urmatoarele scenarii (cf. Documentul de referinta permanent al Asociatiei GSM AA.39):
Bazat pe SIM (roaming): abonatul GSM se deplaseaza pe o retea WLAN publica operata de:
- operatorul lor GSM sau un alt operator care are un acord de roaming cu operatorul lor GSM.
- roaming bazat pe nume de utilizator / parola: abonatul GSM merge pe o retea WLAN publica operata de operatorul lor GSM sau un alt operator care are un acord de roaming cu operatorul lor GSM.
Desi aceste scenarii utilizator / retea se concentreaza pe roamingul operatorului de retea GSM, in mod clar roamingul poate fi bidirectional, adica de la operatorii publici WLAN la retelele GSM. Roamingul traditional in retele de acelasi standard, de ex. de la o retea WLAN la o retea WLAN sau o retea GSM la o retea GSM, a fost deja descris mai sus si este, de asemenea, definit de retea, pe baza tipului de intrare a abonatului.
In cazul continuitatii sesiunii, se asigura acces fara probleme la aceste servicii prin diferite tipuri de acces.
Retelele de acasa si vizitate (Home and visited networks)
- „Reteaua de domiciliu” se refera la reteaua la care este inregistrat abonatul.
- „Reteaua de vizitatori” se refera la reteaua pe care un abonat o parcurge temporar si se afla in afara limitelor „retelei de domiciliu”.
Acorduri de roaming
Aspectele comerciale legale de roaming negociate intre partenerii de roaming pentru facturarea serviciilor obtinute sunt de obicei stipulate in asa-numitele acorduri de roaming. Asociatia GSM prezinta in general continutul acestor acorduri de roaming in forma standardizata pentru membrii sai. Pentru aspectele legale ale autentificarii, autorizarii si facturarii abonatului vizitator, acordurile de roaming pot cuprinde de obicei standarde minime de siguranta, cum ar fi de ex. proceduri de actualizare a locatiei sau proceduri de securitate financiara sau de garantie.
Procesul de roaming
Detaliile procesului de roaming difera intre tipurile de retele celulare, dar, in general, este comun tuturor acestor retele.
Actualizare locatie
Actualizarea locatiei este mecanismul care este utilizat pentru a determina locatia unui MS in starea de repaus (conectat la retea, dar fara apel activ).
- Cand dispozitivul mobil este pornit sau este transferat printr-o predare catre retea, aceasta noua retea „vizitata” vede dispozitivul, observa ca nu este inregistrat cu propriul sistem si incearca sa-si identifice reteaua de acasa. Daca nu exista un acord de roaming intre cele doua retele, intretinerea serviciului este imposibila, iar serviciul este refuzat de reteaua vizitata.
- Reteaua vizitata contacteaza reteaua de domiciliu si solicita informatii despre servicii (inclusiv daca telefonul mobil ar trebui sau nu sa circule) despre dispozitivul de roaming utilizand numarul IMSI.
- Daca are succes, reteaua vizitata incepe sa mentina o inregistrare temporara a abonatilor pentru dispozitiv. La fel, reteaua de domiciliu isi actualizeaza informatiile pentru a indica faptul ca telefonul mobil se afla in reteaua vizitata, astfel incat orice informatie trimisa catre acel dispozitiv sa poata fi directionata corect.
Apel terminat mobil
Apare, de exemplu, atunci cand se apeleaza un telefon mobil in roaming.
Proces de semnalizare:
- Abonatul care apeleaza (din reteaua de telefonie publica) formeaza MSISDN (numarul de telefon) al abonatului mobil al telefonului mobil in roaming.
- Pe baza informatiilor continute in MSISDN (codul national de destinatie si codul tarii), apelul este directionat catre gateway-ul de retea mobila MSC (GMSC). Se face cu un mesaj ISUP IAM.
- Pentru a localiza MS, GMSC trimite catre HLR un mesaj MAP SRI (Trimite informatii de rutare). Mesajul MAP SRI contine numarul MSISDN si cu acest MSISDN HLR, va obtine IMSI.
- Datorita actualizarilor de locatie din trecut, HLR cunoaste deja VLR care serveste in prezent abonatul. HLR va trimite catre VLR un mesaj MAP PRN (Furnizati numarul de roaming) pentru a obtine MSRN-ul telefonului mobil in roaming. Astfel, HLR va putea directiona apelul catre un MSC corect.
- Cu IMSI continut in mesajul MAP PRN, VLR atribuie telefonului mobil in roaming un numar temporar cunoscut sub numele de statie mobila roaming (MSRN). Acest numar MSRN este trimis inapoi catre HLR intr-un mesaj MAP RIA (Routing Information Acknowledgment).
- Acum, cu numarul MSRN, GMSC stie sa directioneze apelul pentru a ajunge la telefonul mobil in roaming. Apoi, apelul se face folosind semnalizarea ISUP (sau TUP) intre GMSC si MSC vizitat. GMSC va genera un mesaj ISUP IAM cu MSRN ca numar de apel apelat (si NU MSISDN ca numar de apel apelat).
- Cand MSC al retelei de vizitatori primeste IAM, acesta recunoaste MSRN si determina IMSI pentru care a fost alocat MSRN. MSC returneaza apoi MSRN in pool pentru o utilizare viitoare intr-un alt apel. Ulterior, MSC trimite catre VLR un mesaj MAP SI (Trimite informatii) pentru a solicita unele date, precum capacitatile MS, serviciile abonate si asa mai departe. Daca MS apelat este autorizat si poate prelua apelul, VLR trimite un mesaj MAP CC (Apel complet) inapoi catre MSC.
Pentru ca un abonat sa se poata inregistra la o retea vizitata, trebuie sa existe un acord de roaming intre reteaua vizitata si reteaua de domiciliu. Acest acord este stabilit dupa o serie de procese de testare numite IREG (International Roaming Expert Group) si TADIG (Transfered Account Data Interchange Group). In timp ce testarea IREG este un cumul de teste pentru a determina buna functionare a legaturilor de comunicare stabilite, testarea TADIG se face pentru a verifica facturabilitatea apelurilor.
Tarife
Tarifele de roaming sunt percepute pe minut pentru serviciul de voce fara fir, pe mesaj text si pe megabyte pe secunda – pentru serviciul de date si sunt de obicei determinate de planul de preturi al furnizorului de servicii.
Mai multi transportatori din Statele Unite si India au eliminat aceste taxe in planurile lor de preturi la nivel national. Foarte multi operatori globali ofera acum planuri de stabilire a preturilor care permit consumatorilor sa cumpere minute la nivel national, fara roaming. Cu toate acestea, transportatorii definesc „la nivel national” in moduri diferite. De exemplu, unii transportatori definesc „la nivel national” ca oriunde in SUA, in timp ce altii il definesc ca oriunde in reteaua operatorului.
In Marea Britanie, principalii furnizori de retele trimit in general alerte text pentru a anunta utilizatorii ca li se vor percepe tarife internationale, astfel incat este clar cand se va aplica acest lucru. Tarifele de roaming pentru date din Marea Britanie in strainatate, variaza in functie de natura contractului de telefonie (fie platiti pe masura ce va conectati, fie prin contracte lunare). Anumiti operatori, inclusiv T-Mobile si Virgin Mobile, nu permit clientilor platitori sa utilizeze roamingul international fara pre-cumpararea unui „add on” sau „bolt on” international.
Un operator care intentioneaza sa furnizeze servicii de roaming vizitatorilor publica tarifele care ar fi percepute in reteaua lor cu cel putin saizeci de zile inainte de implementarea acestuia in situatii normale. Tarifele operatorilor vizitati pot include taxe, reduceri etc. si se vor baza pe durata, in cazul apelurilor vocale. Pentru apelurile de date, tarifarea se poate baza pe volumul de date trimis si primit. Unii operatori percep, de asemenea, o taxa separata pentru configurarea apelului, adica pentru stabilirea unui apel. Aceasta taxa se numeste “taxa flagfall”.
Roaming intre tarile europene
In Uniunea Europeana, reglementarea tarifelor de roaming a inceput la 30 Iunie 2007, obligandu-i pe furnizorii de servicii sa isi reduca taxele de roaming in intregul bloc comunitar, de 28 de membri. Ulterior a inclus si statele membre ale SEE. Regulamentul a stabilit un plafon de pret de 0,39 euro (0,49 euro in 2007, 0,46 euro in 2008, 0,43 euro in 2009) pe minut pentru apelurile efectuate si 0,15 euro (0,24 euro in 2007, 0,22 euro in 2008, 0,19 euro in 2009) pe minut, pentru apelurile primite – fara taxe. Dupa ce a constatat in continuare ca anumite conditii ale pietei nu justificau ridicarea plafonului de roaming in SEE, Comisia a inlocuit legea, in 2012. In temeiul Regulamentului din 2012, taxele de plafonare a serviciilor de roaming cu amanuntul au expirat in 2017, iar tarifele de plafonare cu ridicata vor expira in 2022.
La 11 Iunie 2013, Comisia Europeana a votat pentru a pune capat pentru prima data tarifelor de roaming mobil.
In urma votului Comisiei Europene din 15 Decembrie 2016, tarifele de roaming in Uniunea Europeana urmau sa fie abolite pana in Iunie 2017. In timp ce Comisia Europeana (CE) credea ca suspendarea tarifelor de roaming ar stimula antreprenoriatul si comertul, operatorii de telefonie mobila aveau indoieli cu privire la aceste schimbari.
La 15 Iunie 2017, a intrat in vigoare Regulamentul (UE) 2016/2286, poreclit „Roam like at home” si care a fost semnat de Parlamentul European si Comisie in luna Mai a aceluiasi an. A eliminat toate tarifele de roaming din UE, Islanda, Liechtenstein si Norvegia.
Roaming intre alte tari
Tarile care nu au o autoritate supranationala au inceput, de asemenea, sa examineze furnizarea de servicii de roaming international. In Aprilie 2011, Singapore si Malaezia au anuntat ca au convenit cu operatorii sa reduca tarifele de voce si SMS pentru roaming intre cele doua tari. In August 2012, Australia si Noua Zeelanda au publicat un proiect de raport care propunea actiuni coordonate privind serviciile de roaming. Acesta a fost urmat de un raport final in Februarie 2013, recomandand ca cele doua tari sa-si echipeze autoritatile de reglementare in domeniul telecomunicatiilor cu o paleta extinsa de remedii de reglementare, atunci cand investigheaza roamingul international. Primul-ministru australian si cel din Noua Zeelanda au anuntat ulterior ca vor introduce legislatie care sa aplice recomandarile raportului final.
La 19 Februarie 2020, Bolivia, Columbia, Ecuador si Peru au votat, prin auspiciul Comunitatii Andine, eliminarea taxelor de roaming intre ele. Acordul va incepe in 2022.
